Alivu

Olea europea

L’olea europea di u so nomu ‘olea’ veni da u grecu ‘élai’ chì significa l’alivu. L’alivu hè un’arburu frutonu à u troncu turtuosi chì pò essa parechji volti cintinariu. I picculi fiuri bianchì dani i drupi à nasgiolu duru, l’alivi.

Ussirvazioni

I cuniglii so bocchìfini di a crusta d’alivu : cunveni di prutighjà u ghjovanu troncu incù u graticulatu parchì ogni ferita sarà una manera di fà entra i malatii. A bruca nera hè murtali pà l’alivu è listessu pà l’ochji di paona malatia criptogramica. A larva di a tigna di l’alivu è a musca di l’alivu so dinò murtali è da surviglià.

Carateristichi di a spezia

Famidda : Oleaceae

Urigina : Asia minori – Africa

Abitatu : Tarreni pitricosi è arridi

Carateristichi : l’olea europea hè un filacciu, arbustu o arburu sempri verdu chì pò crescia sinu à 10 à 15 metri d’altezza. U frundamu hè pirsistanti, i frundi so oppòsti più o mena stretti, longhi da 3 à 9cm. I fiori, bianchì o ghjaddisci. I fruta so di i drupi carnosa à nasgiolu duru, lunghi da 5mm à 4cm chì duvintani neri à maturità.

Piriodu di fiuritura : Veranu

Usi è prupiità : l’alivu hè una pianta midicinala ricunisciuta. I so frundi dani un’oliu chì si dici binificu pà a saluta. St’oliu pusseda prupiità chì stringiani i tissuti vivi, ch’aumenti i sicrizioni urinarii, chì faci calà a timperatura arteriali è chì dilata i vascelli di u sangui. Aiuta à luttà contru à u cullivantirolu è i malatii cardio-vascularii.

Storia è curiosità

I nasgiuli truvati indè i siti di sbulicati archeulugichi, facini chì no stimemu a sa prisenzia à a pocu pressu di 4000 anni nanzi à a noscia epica. L’età di u più veghjiu alivu di Francia hè stimatu tra 25600 è 2800 anni. Stu sughjetu si trova indè l’alpi maritimi à u 184, Caminu di Mentoni in « Roquebrune-Cap-Martin ». Hà ricivutu in 2016 u labellu ‘arburu rimarcavuli di Francia.